Doua ore. Atat mi-a luat sa ajung de la Oradea la Beltiug – un sat aflat in apropierea orasului Satu Mare, devenit cunoscut in ultima vreme datorita vinurilor pe care crama Nachbil le face aici de cativa ani. In mod aparte Syrah-ul si Chardonnay-ul s-au remarcat ca fiind vinuri cu multa personalitate.

Ajungem la crama Nachbil în toiul pregatirilor pentru Sărbătoarea Culesului – o mică petrecere organizată anual de către familia Brutler pentru toţi cei care au trudit peste an în via cramei. Pe terasa din faţa pivniţei se întind mesele, grătarele sunt curăţate pentru a fi gata să fie încinse, iar instalaţia de sunet e scoasă de prin cine ştie ce unghere ascunse. Johann Brutler ne intampina cu o oarecare emotie si stanjeneala. Tocmai incheiase culesul, iar oboseala isi spunea cuvantul. Insa in ochi ii pot citi satisfactia de a fi incheiat un an ce se va dovedi a fi unul de execeptie.

Începem sa povestim despre vinuri si crama langa o cafea tare şi un pahar cu apa. Ne intoarcem in 1999. Anul in care familia Brutler a luat decizia de a se întoarce în ţară. Johann mărturiseşte că a fost o piatra de încercare. “Era într-o dimineaţă, am ieşit afară pe uliţă şi nu am vazut pe nimeni. Totul alb în jur. Eram singur. Mi-am aprins o ţigară, pe vremea aia fumam, şi m-au napadit tot felul de gânduri. Ce caut eu aici? Am intrat inapoi în casă, m-am dus în faţa oglinzii, m-am privit câteva clipe şi mi-am spus: <<Johann, tu ai vrut să vii aici şi dacă asta vrei să faci, atunci trebuie să rezişti. >> Ştiu ca sună ciudat, dar simţeam că sunt în pragul unei depresii.” Dupa inceputul anevoios a urmat si primul impuls venit din partea unui cunoscator de vinuri din Cluj-Napoca, care ii cumpara intreaga productie de vinuri. La momentul respectiv, societatea se numea Brutler & Dr. Vicol –  Johann avand-ul ca asociat in afacere pe  Vicol Calin, medic la Spitalul Clinic Universitar din Munchen.

Familia Brutler & Lieb

Despărţirea de vechiul său partener, Vicol Calin, nu a fost uşoară. “A fost un moment foarte dificil din viaţa mea.” marturiseste Johann in timp ce fruntea i se incrunta. Nu-i place sa povestească despre acest episod, dar recunoaşte că nu mai aveau aceeaşi viziune. În schimb despre întâlnirea cu actualul partener, Mihaly Lieb, om de afaceri din Satu Mare, vorbeşte ca despre un dar providenţial. „Până acum am avut trei momente importante în viaţă: când m-am căsătorit cu soţia, când mi s-a născut băiatul şi când l-am întâlnit pe domnul Lieb.” Actualul partener al cramei Nachbil este adeptul aceluiaşi crez împărtăşit şi de Brutler: calitate înainte de cantitate.

Odată cu dezvoltarea afacerii s-a pus în discuţie modernizarea şi retehnologizarea cramei. După aproape doi ani de discuţii cu o firma de proiectare din Austria ce ajunsese într-un stadiu destul de avansat cu proiectul, Johann simte că noua imagine nu îl mai reprezintă. “A fost destul de greu să le spun asta proiectantilor. I-am chemat la o cină într-un restaurant de top şi le-am spus ca le achit proiectul, dar că nu îl voi realiza”. De ce? Pentru că tehnologia modernă impune direcţii diferite de cele pe care Johann doreşte astăzi să le urmeze.

Johann Brutler

După mai bine de 10 de ani de experienţă şi încercari soldate cu eşecuri şi reuşite, Johann Brutler a decis să facă vinuri bio, folosind metode tradiţionale simple, cu cât mai puţine interventii externe. E de altfel şi sfatul pe care i-l dă deseori fiul său. De doi ani a renunţat să mai folosească drojdii selectionate pentru vinurile roşii şi spune că în momentul în care va putea va renunţa şi la drojdiile selectionate pentru vinurile albe.

Edgar, fiul lui Johann Brutler lucrează ca vinificator pentru celebrul producator austriac Leo Hillinger. Pasiunea pentru vin nu i-a fost insuflată din sânul familiei, Edgar descoperindu-şi singur afinitatea pentru oenologie într-un moment de cumpănă al vieţii. Spre bucuria tatălui, băiatul termină Facultatea de Viticultura şi Enologie din Geisenheim ca şef de promoţie. “Când Edgar a terminat facultatea l-am întrebat: Fiule, cât de multe ştii acum despre vin? Mi-a răspuns: Ştiu ce nu trebuie sa fac.”

Crama şi vinurile

Intram în crama veche de aproape 300 de ani, cumpărată de Johann Brutler în 2002, când mai avea puţin şi devenea o ruină. În anii ce au urmat pivniţa a trecut prin mai multe etape de consolidare şi reconstrucţie. „Când am refăcut bolta am cerut părerea unor specialişti în construcţii. Mi-au spus ca trebuie să ia probe din caramida să le ducă în laborator să analizeze compoziţia actuala a caramizii şi a mortarului”. Brutler şi-a dat însă seama că dacă dorea să refacă pivniţa şi să-i păstreze atmosfera de epocă, trebuia să recurgă la mijloace tradiţionale şi nu la tehnici moderne. „Am comandat câteva mii de bucăţi de caramidă plină şi cu ajutorul unor ţigani din sat am refăcut tavanul.” Spaţiul din pivniţă e generos, adăpostind tancurile de inox în care se află proaspătul vin din 2011, precum şi bariqurile de stejar franţuzesc din care sunt gata să iasă vinurile anului 2009. Povestim despre temperaturi de fermentare, tehnici de vinificare si alte nimicuri plictisitoare din sfera enologiei. Indraznesc sa-l intreb ce cred ceilalţi producători de vinuri din Romania despre Nachbil. „Nu cred că mă iau în serios”, mărturiseşte Johann, „dar asta conteaza mai putin.” Îl provoc aducând în discuţie succesul de care s-a bucurat Syrah 2008 – considerat ca fiind cel mai bun Syrah produs până acum în Romania. „Mie nu imi plac atributele astea superlative: cel mai bun, cel mai mare. Eu fac vin aşa cum simt eu. Nu concurez şi nu mă compar cu nimeni, nici cu DaVino, nici cu Rotenberg, că am tot auzit vorbe.”

Exemplul lui Johann Brutler i-a impulsionat şi pe alţi producători de vin din Beltiug. În vară, în cadrul unui concurs local de vinuri organizat la Satu-Mare, marele premiu a fost atribuit unui alt producator din zonă – pentru un Chardonnay. „M-am bucurat foarte mult ca Laci (Hetei Laszlo n.r) a luat premiul întâi. Sunt sigur că acest premiu îl va impulsiona să facă în continuare vinuri. Lumea de aici din sat a început să vorbească… Le-am zis: cum sa fiu suparat pe Laci că a luat marele premiu? Eu l-am ajutat şi i-am dat butoaiele!”.

În inima Nachbilului

Urcăm într-o Lada Niva şi cu Johann Brutler la volan luăm cu asalt potecile de pe dealurile Beltiugului. După suişuri şi coborâşuri ajungem pe o uliţă cu pivniţe vechi, săpate în deal, oprind în faţa uneia dintre ele. Coborâm. Johann deschide uşa şi ne pofteşte înăuntru. Apasă intrerupătorul, iar becurile se aprind pe rând, până ce ajung să ilumineze şi capătul pivnitei lungă de câţiva zeci de metri. E pivniţa lui privată, unde se învechesc cele mai bune vinuri produse de crama Nachbil, dar şi locul unde îşi păstrează comorile îmbuteliate: ca de exemplu un Petrus din 1975. Printre sticle de vin, în pivniţă se odihnesc ca într-un azil, doagele unor butoaie de vin ce şi-au îndeplinit deja menirea. Urcăm din nou în maşina care sub comanda lui Johann poate escalada orice rampă oricât de înclinată şi poate ieşi din orice râpă. După câţiva kilometri de umblat pe poteci serpuite, printre vii mai tinere sau mai bătrâne, mai îngrjite sau lăsate să se sălbaticeasca, Lada Niva se opreşte din nou.

“Aici suntem în inima Nachbilului” spune mândru Johann Brutler în timp ce coborâm panta dealului cu nume şvăbesc, înconjuraţi de rândurile de vii, frumos aliniate pe spaliere de sârmă. În primavară au mai fost plantate aici alte 9 hectare de viţă de vie, predominant cu soiuri roşii. În prezent Brutler & Lieb au în total 25 de hectare de viţă de vie plantate cu Syrah, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, dar şi Fetească Regala, Traminer, Riesling de Rin sau mult mai interesantul Grunspitz.

„In mod tradiţional în zona Beltiug nu se cultivau decât soiuri albe, însa eu cred că zona se pretează mult mai bine la soiuri roşii şi vreau să demonstrez acest lucru. Chiar dacă pentru unii, să te apuci să faci vinuri în nordul ţării pare o nebunie. Dar cred că în general cei care se apucă să facă vinuri trebuie să fie un pic săriţi de pe fix.” mărturiseşte zâmbind Johann.

Vinurile

Ne întoarcem la pivniţă, unde doamna Brutler ne-a pregatit un prânz copios cu preparate tradiţionale: cârnaţi, slănină afumată, brânză de capră şi oaie, roşii proaspat culese din gradină.

Continuăm cu poveştile despre vin şi degustăm doua vinuri ce urmează sa iasă în curând pe piaţă: un Riesling de Rhin 2009  şi un Syrah 2009. Rieslingul este fructuos, cu multă prospeţime şi mai puţină aciditate decât predecesorul său din 2008. Syrah-ul 2009 – piperat, fructuos, cu o structură robustă şi un final dulce-amărui de cacao şi ciocolată.

Facem cunostinţă şi cu un Chardonnay 2004 – scos din pivniţa privata a lui Johann Brutler, special pentru această ocazie, ce se dovedeşte a fi într-o stare excepţională: arome florale, untoase, intense, aciditate susţinută şi final lung. Vinurile din Beltiug au un potenţial de invechire remarcabil. Cu o siguranţă nemţească de invidiat, Johann Brutler garantează că vinurile roşii produse de crama Nachbil pot fi invechite chiar şi 30 de ani.

Articol publicat de Bogdan Bocse in primul numar al revistei Millesime, decembrie 2011.

Foto: Blazsko Szabolcs