Marc Dworkin este un bordolez veritabil. Cu toate că nu s-a născut acolo, cei 17 ani petrecuți în cramele din cea mai celebră zonă viticolă a lumii îl recomandă astfel. Şi-a început cariera la Benjamin et Edmond de Rothschild urmând ca apoi să lucreze pentru Chateau Clarke, Côte Montpezat, Château Larmande şi Château Bellefont-Belcier.
Mentorul lui, cel cu care a şi lucrat aproape 15 ani, este unul dintre cei mai cunoscuţi vinificatori din lume, Michel Rolland. Dworkin oferă astazi consultanţă pentru producători de vin din Bulgaria, China, India, Israel, Turcia, dar şi în România şi este ceea ce se numeşte un flying winemaker.

Cum se naşte vinul lui Marc Dworkin? Există un tipic pe care îl urmaţi sau e vorba de o inspiraţie de moment?

Încep cu ceea ce îmi oferă agronomii! Fără struguri buni nu poţi crea vinuri bune! Apoi încerc uneori să urmez tendinţa pieţei. Dar mai ales ceea ce cred eu că este cea mai bună combinaţie dintre terroir-ul de unde provin strugurii şi învechirea vinului.

Crama Enira din Bulgaria cuprinde în special vinuri obţinute din soiuri franţuzeşti. De ce nu s-a încercat şi vinificarea unui soi local bulgăresc?

Când am început proiectul cu Kar l Hauptmann şi Stephan von Neipperg în 2001, nu existau vii bulgăreşti fără viruşi, iar aceasta încălca normele europene. Poate că într-o zi voi încerca să plantez unele viţe de Mavr ud în Bessa.

De ce aţi ales Alimanul pentru crama WineRo?

Am descoperit, împreună cu echipa de la WineRo, acest teren cu o analiză a solului foarte favorabilă. Am fost sigur că putem crea un proiect important acolo, cu influenţă din partea Dunării. Şi trebuie să spun că primele rezultate ne dovedesc că am avut dreptate.

Toate vinurile produse de dumneavoastră sunt obţinute din struguri roşii. Există şi un vin alb produs de Marc Dworkin?

Creez vinuri albe în Israel. Şi în curând voi crea şi în România! Dar nu aş avea timp pentru propria mea cramă. E nevoie de prea multă energie. Unii pot, dar eu simt că nu aş mai avea aceleaşi rezultate.

Pentru că aţi amintit de Israel, care a fost experienţa dumneavoastră cu vinurile kosher?

S-au făcut 4 ani de când lucrez pentru podgoria Binyamina. Principala diferenţă e că eu nu mă ating niciodată de vin. Nici măcar de butoaie! Doar ei fac asta!

Cum vedeţi piaţa românească în comparaţie cu celelalte pieţe în care sunteţi implicat?

Piaţa românească pare a fi din ce în ce mai puternică. Economia nu e într-o poziţie prea avantajoasă, astfel încât vânzările cred că devin mai slabe. Trebuie să facem cu toţii eforturi în privinţa preţurilor, pentru a convinge consumatorii să se întoarcă la vinurile noastre.

Realizaţi vinuri în diferite ţări, cu pieţe şi consumatori foarte diferiţi.

Când creez nu doar un vin, ci un proiect, încerc să înţeleg dorinţele clienţilor mei. Apoi le cer să aibă răbdare! Pentru că durează 3 ani ca să faci primul vin, dar mai mult ca sigur e nevoie de zece ca să devii un producător de vin adevărat.

De câţiva ani faceţi vinuri în India şi China. Care e abordarea dumneavoastră pentru aceste pieţe exotice?

În China, am început să lucrez la un proiect din 2008. Clima este diferită, dar solul e similar cu cel din Medocul de Nord din Bordeaux. Proiectul e mai anevoios, din cauza celor 10 000 de km distanţă şi a birocraţiei. Dar ce provocare! Anul acesta am avut prima recoltă. Să sperăm că putem crea un vin mare!

Călătoriţi mult. Există un loc în care să vă simţiţi cu adevărat acasă?

Bordeaux e casa mea. Deşi nu stau acolo mai mult de 6 luni pe an!

Ce loc ocupă lumea vinului în viaţa lui Marc Dworkin?

Al doilea. Familia este şi va fi mereu pe primul loc!

Dacă mâine s-ar interzice prin lege meseria de enolog, ce meserie v-aţi alege?

Opa! Cred că aş încerca să lucrez în industria cinematografică, pasiunea mea mai veche!

Care credeţi că e metoda cea mai potrivită pentru a atrage oamenii în jurul vinului?

În viteza asta tot mai mar e cu care trăim, cred că trebuie să-i inviţi acasă. Acordă-ţi răgazul de a împărtăşi toate caracteristicile vinurilor pe care le oferi. Să împărtăşeşti e una din cheile industriei vinului.

Care credeţi că e asocierea cea mai importantă lângă un pahar de vin?

O companie plăcută! Şi, poate, ceva carne. Dar pentru o şampanie, compania plăcută poate fi suficentă!

Un cuvânt de final pentru cititorii revistei românești Millésime?

„Life și too short to drink bad wines!”

Articol scris de Bogdan Bocșe publicat în nr.1 al revistei Millésime, decembrie 2011.