Vinul ca fiinţă lichidă (parafrazând definiţia lui Pastorel) are identitate, denumită tehnic tipicitate, care diferenţiază vinul anonim de vinul de calitate. Identitatea vinului derivă din personalitatea soiului de struguri şi influenţa pedoclimatului (terroir), care oferă materiei prime anumiţi parametri fizico-chimici şi senzoriali care sunt modelaţi în vinificare de oenolog.

Pentru a-i descoperi identitatea trebuie să ne uităm în buletin. Buletinul de identitate al vinului este eticheta. Informaţiile ce ni se oferă pe etichetă ţin de categoria de calitate a vinului, precum şi de interesul producătorului.

Prima informaţie obligatorie şi care ne interesează este aceea de a scrie ”vin”. De asemenea, obligatorie ca informaţie este numele şi adresa producătorului.

Categoria de calitate poate fi:

• VIN DE CONSUM CURENT (masă)
• VIN CU INDICAŢIE GEOGRAFICĂ (I.G.)
• VIN CU DENUMIRE DE ORIGINE CONTROLATĂ (D.O.C.) cu subcategoriile C.M.D. (Cules la maturitate deplină), C.T. (Cules târziu),
• I.B. (Cules la înnobilarea boabelor).

O menţiune obligatorie este concentraţia alcoolică în procente de volum, precum şi menţiunea ”conţine sulfiţi”.

Conţinutul de zaharuri este un element important şi producătorii serioşi îl trec, el definind următoarele categorii de vin:

SEC: conţinut de zaharuri 0 – 4 g/l;

DEMISEC: conţinut de zaharuri 4,01 – 12 g/l;

DEMIDULCE: conţinut de zaharuri 12,01 – 45 g/l;

DULCE: conţinut de peste 45 g/l.

Menţionarea soiurilor pe etichetă este facultativă la I.G. şi D.O.C. şi interzisă la vinurile de consum curent (masă).

Dacă sunt mai multe soiuri, se vor trece în ordinea descrescătoare a proporţiei.

Indicaţiile facultative sunt:

• CULOAREA SPECIFICĂ (alb, rose sau roşu);
• ANUL RECOLTEI
• TEHNOLOGII SPECIALE (baricare, batonaj);
• DISTINCŢII ACORDATE
• ARCA PRODUSULUI
• ”REZERVĂ” pentru vinurile D.O.C. maturate;

Pe contraetichetă se mai pot trece elemente de personalizare a vinului referitoare la oferta senzorială a vinului, recomandări privind asocieri gastronomice, temperatura de servire şi nu în ultimul rând numele enologului şi semnătura acestuia, care astfel îşi asumă dreptul de autor.