Drumul viilor în Dealu Mare

Vă mai aduceţi aminte de excursiile cu clasa de la şcoala generală? Când tovarăşa sau proaspăta doamnă dirigintă ne înghesuia pe toţi într-un autobuz luat de la autogara locală şi ne ducea într-o excursie de o zi fie prin judeţ fie pe la Bucureşti?

Luaţi o pauză primă pauză de la acest text, închideţi ochii şi aduceţi-vă aminte ce simţeaţi când urcaţi împreună cu colegii în autobuz, ce simţeaţi când vedeaţi nişte chei monumentale sau când traversaţi lanuri nesfârşite de grâu.

Au trecut mulţi ani de atunci… Între un weekend pe Valea Prahovei şi planificarea unei vacanţe în străinătate avem impresia că nu ne-a mai rămas timp decât pentru muncă şi puţin pentru familie şi prieteni.

Din păcate avem impresia că nu mai avem timp să ne cunoaştem ţara. Din fericire este doar o impresie. Tot ce trebuie să facem este să ne urnim vineri seara sau sâmbătă dimineaţa, să mai apucăm de câte o aripă doi-trei prieteni şi să o luăm la sănătoasa prin împrejurimi.

V-aş putea invita să vedem conace boiereşti, castele ruinate, mănăstiri uitate de lume dar nu şi de Dumnezeu, minuni ale naturii care supravieţuiesc în taină printre oţelurile civilizaţiei…dar nu o fac. Nu vă invit. Descoperiţi-le voi singuri.

În schimb vă învit într-un loc unde veţi putea experimenta o nouă formă de turism – Turismul viticol sau enoturismul. Vă invit într-unul dintre leagănele civilizaţiei viticole româneşti. Vă invit la viile din Dealul Mare.

Enoturismul

Astăzi, informaţiile pe care le avem asimilate în legătură cu drumurile vinului sunt foarte difuze şi eterogene. Adevărat, în 2013 par a fi nişte trasee turistice prin Subcarpaţi şi nimic mai mult. Nişte indicatoare care îţi arată că în cutare direcţie ar fi drumul vinului.

Aşa să fie oare?

Nu, nu este aşa. Drumurile vinului sau ale viilor înseamnă mai mult de atât. Mult mai mult.

De mii de ani, vitis vinifera a rămas neschimbată. Că o creştem pe araci sau pe spalieri, că o lăsăm liberă să se întindă pe pământ sau că singură se agaţă de copaci, este la fel: neschimbată. De aceleaşi mii de ani vinul este la fel: roşu, alb sau roz. Sec sau dulce.

De veacuri procesul de vinificare este practic neschimbat: Strugurii se coc, se culeg, se zdrobesc, se fac must, mustul se fermentează…şi în cele din urmă apare vinul. Pare simplu, nu?

Noi ne-am schimbat. şi o ştiti foarte bine, şi poate că ar fi momentul să ne mai schimbăm odată. Să ne oprim măcar pentru o clipă, să ne întoarcem privirea şi să ne uităm un pic la moştenirea noastră, la ceea ce am primit de la strămoşi. La unul din lucrurile care ne-au individualizat şi care ne-au statornicit pe acest pământ. Să ne uităm la podgoriile noastre. Dacă ne plac, putem merge mai departe.

Unii dintre noi au făcut chiar mai mult de atât. Crame noi, cu respect pentru tradiţie dar şi pentru calitate, au început să se dezvolte. Astăzi ne putem mândri cu vinuri şi vinificatori de elită. Ne putem mândri cu conace, crame vechi şi case boiereşti admirabil restaurate, cu mănăstiri şi cu veritabile case ţărăneşti.

Dar ca să ne mândrim cu toate acestea trebuie mai întâi să le cunoaştem, să le gustăm, să le atingem, să ne înfruptăm din ele şi apoi, cu sufletul plin, să le spunem şi altora ce locuri minunate avem şi noi.

De aceea, cu paşi mici dar hotărâţi, câţiva oameni s-au implicat într-un proiect denumit ,,Drumul Viilor”. Proiectul a fost pus pe hârtie în primăvara anului 2012, iar prin iulie deja plimbam primii turişti printre viile celor de la Budureasca, Lacerta, Basilescu, Domeniile Săhăteni şi Halewood. Tot aici ne odihneam la umbra copacilor de la Conacul Bellu sau leneveam un pic pe pridvorul Conacului Urlăţeanu.

În nici 300 de kilometri am reuşit să includem 4 crame care au pus la câte patru vinuri, două conace şi o masă de prânz. Un program dens dar nu stresant. Am venit şi cu o variantă mai relaxată ce include şi o noapte de cazare la o pensiune din Urlaţi.

În noiembrie am suspendat circuitul pentru că de frica iernii şi a frigului am zis ca nu mai are nici un farmec să colindăm printre vii. În noiembrie ajunsesem la o sută de turisti. Nu era rău pentru primul an. Poate că am avut şi noroc.

Spre bucuria noastă zvonul s-a răspândit: „ştiu pe cineva care organizează o excursie la crame”, ,,Am fost într-o excursie în Dealul Mare”. Telefoanele au început să sune, e-mailurile prin care cereau mai multe informaţii să vină.

În mai 2013 am început să aducem din nou turişti pe la podgorenii din Urlaţi ori Săhăteni. Fume-ul de la Budureasca, Cuve-ul X de la Lacerta, Karakterul Aureliei Vişinescu sau Theia celor de la Halewood stârneau vorbe admirative ori un noian de întrebări: „Cum se face?” „De ce aşa?” „Cît se ţine în butoi?” „Ce e un baric?”. Apoi liniştea conacului Bellu sau panorama de la Conacul Urlăţeanu…

Fără excepţie toţi cei pe care i-am însoţit în această aventură au fost de aceeaşi părere: avem o ţară minunată, nişte vinuri minunate făcute de nişte oameni minunaţi.

Tot din 2013, Drumul viilor s-a redenumit Drumul Viilor – Dealul Mare pentru că în acest an vom mai lansa şi Drumul Viilor – Oltenia. După aceeaşi reţetă. Avincis, Stirbey, Isărescu îşi vor deschide porţile pentru a primii oaspeţi.

Vă aşteptăm cu drag să descoperim viile din Dealul Mare.

4 motive pentru a merge pe Drumul Viilor

Vizitezi patru crame şi te lămureşti cum se face vinul. Din vie până în sticlă;
Enologi şi somelieri îţi vor răspunde întrebărilor tale legate de vie şi vin;
Vei degusta 16 vinuri şi îţi poţi crea repere bune pentru alegerea unor vinuri din magazine;
Vei face o incursiune în istoria viticolă a României şi vei întâlni câteva personaje celebre odinioară;

EXCURSIE DE O ZI

Programul de o zi include:

– Transport Bucureşti – Dealu Mare – Bucureşti;

– Vizită cu degustare la cramele Budureasca, Lacerta, Domeniile Săhăteni sau S.E.R.V.E;

– Prânz la pensiunea Casa Colinelor 3* din Urlaţi;

– Vizită la Conacul Bellu şi la muzeul ,,Crama 1777”;

– Materiale informative;

– Ghid însoţitor.

Tarife:

77,00 Euro/pers – pentru grup de minim 7 persoane

67,00 Euro/pers – pentru grup cuprins între 8 şi 14 persoane

55,00 Euro/pers – pentru grup de peste 15 persoane.