ATENȚIE!!! Acest articol este sponsorizat de mândria de a fi român!

În câte domenii mai putem azi să ne mândrim, ca români, că suntem în topul mondial? Cred că în foarte puține. Nadia a îmbătrânit (frumos), Patzaichin nu mai e, Năstase e … general, la handbal am ajuns în lumea a 4-a (în locul celor cărora le eram profesori acum câteva decenii), iar Simona (Halep) se mai luptă doar pe terenuri juridice.

Tinerii noștri elevi mai câștigă medalii la olimpiade de matematică sau fizică, dar nu aflăm asta, pentru că din păcate media e ocupată cu ”competițiile” politice sau cu numărul de replici ale cutremurelor din Oltenia prezentate de ”veșnicul” (român) Raed Arafat.

La fel de ocupată e media și când vine vorba de singura proprietate românească din zona zero a vinului mondial. Pentru că în lumea vinului, dacă e să ți se ceară să enumeri cinci zone din topul mondial, nu ai cum să omiți Montalcino, cu a sa vedetă incontestabilă Brunello. Comparând cu lumea filmului (de unde se trag și cele mai multe vedete mondiale), Brunello, respectând semnificația de culoare, ar fi un fel de Antonio Banderas, dar respectând farmecul acestui vin ar fi poate un fel de Brad Pitt (ca să mulțumim toate femeile) sau un George Clooney (ca să mulțumim ambele sexe).

Dar să trecem la subiectul acestui articol, vinul. Singura proprietate românească într-o zonă zero a vinului mondial aparține unui orădean, dr. Gogu Cacuci și se numește Paradiso di Cacuci. Ce însemnă să deții vii în Montalcino și să produci unul dintre vinurile vedetă ale lumii? E ca și cum ai fi în topul mondial la orice disciplină! E nevoie de bani, e nevoie de fler, e nevoie de muncă, e nevoie de pasiune, e nevoie de o echipă care să te susțină, e nevoie de calitate, de multă calitate. Pentru că a face Brunello nu înseamnă doar a face vin, un simplu vin. Înseamnă a face unul dintre cele mai bune vinuri din lume, înseamnă o obligație (reglementată strict!) și o onoare, dar în aceeași măsură și o responsabilitate. Mai ales când îți pui și numele pe etichetă!

Da, un român, un orădean, a avut viziunea și curajul de a-și pune numele pe eticheta unui Brunello și pentru asta ar trebui să fim cu toții mândri! Este un semn că are încredere atât în prezent, cât și în viitor.

Vă invit să degustați cu mândrie românească și cu încredere vinurile Paradiso di Cacuci. Veți simți în aceste vinuri, poate, pe lângă tipicitatea clasică a strugurilor Sangiovese (cuvânt provenind din latinescul sanguis Jovis = sângele lui Jupiter) și un pic de sânge/terroir românesc provenind dintr-o familie românească de proprietari pasionați și din alte familii de români care lucrează la această podgorie. Vă invit și să vizitați această podgorie cu o cramă și vilă cu cazare și sală de degustare absolut magnifice, unde veți fi primiți ca acasă (inclusiv la nivel lingvistic). Dar, mare atenție! Micul dejun servit la vilă (sau la hotelul deținut în administrare chiar în inima orășelului Montalcino) creează dependență. Este cel mai bun mic dejun de care am avut parte în cele peste o sută de locuri vizitate în lumea largă.

Bonus: o priveliște de Toscana, cu vii, măslini și chiparoși, toate scăldate într-o lumină unică.

Super-bonus: vizite la Siena, San Gimignano sau pur și simplu hoinăreli pe dealurile Toscanei.

Sunt subiectiv? Da, dar sunt mândru că pot să fiu subiectiv vorbind despre români care aduc onoare țării prin calitate și valoare. Felicitări familiei Cacuci! Fiți bineveniți în Paradis … Paradiso di Cacuci!