Am fost, am văzut, vă recomand și dumneavoastră: Chile, țara în care m-aș întoarce mereu. Pentru că Chile e mai mult decât o țară, e o stare. Lumina cu care te întâmpină are claritatea ireală a platourilor de filmare. E primul semn că ai schimbat emisfera. De aici încolo, devii turist cu toate simțurile activate – realitatea îți stârnește fără încetare imaginația. Stranie e însăși „poteca” de pământ înghesuită între ocean și peretele maiestuos al Anzilor. Țara cea mai îngustă de pe pământ seamănă cu un ardei iute ce se alungește la poalele Anzilor pe 4300  km. Pe alocuri, o despart de Pacific doar 80 km. Acesta e teritoriul a cărui frumusețe specială se naște din contraste: de la nord la sud, între deșertul Atacama și marii ghețari ai Patagoniei, întâlnești orașe aproape europene, lacuri, plaje, vulcani, vii, livezi, pinguini, cirezi conduse de „gauchos” și o extensie misterioasă, Napa Rui – Insula Paștelui. De-a lungul Anzilor sunt presărați aproape 2000 de vulcani, dintre care 36 sunt activi. Firesc, climatul ține pasul cu geografia: temperat în nord, mediteraneean în regiunea centrală, rece și umed în sud.

Cum sunt chilienii?

Din punct de vedere economic, Chile este cea mai bogată țară a Americii de Sud, cu un PIB de 14,394 per cap de locuitor. Statisticile o declară drept cea mai sigură țară pentru afaceri a regiunii. Toate aceste superlative caracterizează o țară care a scăpat de dictatură odată cu România, în 1989. Doar că, în 1973, generalul Pinochet a răsturnat guvernul socialist al lui Salvador Allende și a instaurat dictatura militară pentru a apăra țara de pericolul comunist. A închis-o, a trecut la represalii fără precedent, a abolit drepturile civile, dar nu a frânt mersul economiei, ținând-o mai aproape de capitalism. De aceea, tranziția chilienilor a fost mai ușoară și mai scurtă decât a noastră. Astăzi, Chile are o economie de piață orientată spre export, instituții financiare puternice și un nivel scăzut al corupției. Standardul de viață o apropie de Austria, iar rata criminalității e cea mai mică din America Centrală și de Sud. De altfel, prin partea locului se spune că dacă vrei sa te distrezi, mergi în Brazilia și Argentina, dar dacă vrei să faci afaceri, mergi în Chile. Cuprul, somonul, fructele și vinul sunt principalele bogății ale țării – Chile este cel mai mare producător de cupru din lume, cel de-al doilea mare exportator de somon și cel de-al cincilea mare exportator de vin.

Chilienii își iubesc țara și le place să vorbească despre ea. Sunt mult mai senini decât noi, foarte prietenoși, dar conservatori. 70% dintre ei sunt catolici, iar religia ocupă un rol foarte important în valorile lor culturale. Totul stă sub semnul decenței.

Cum a devenit Chile producătoare de vinuri?

Pentru iubitorii de vin, călătoria chiliană include în mod obligatoriu „drumul vinului” ce străbate văile întortocheate din centrul țării. Majoritatea cramelor pot fi vizitate și multe au restaurante și case de oaspeți. Proprietățile în stil colonial se întind pe multe hectare și vă așteaptă cu terenuri de tenis, mini-golf, piscine, cai pentru călărie. Mâncarea e la fel de bună ca vinul.

Dar, înainte de a porni la drum, e bine să știți câteva lucruri. În primul rând, un pic de istorie. Primele vițe-de-vie (vitis vinifera) au ajuns în Chile în secolul al XVI-lea, aduse de coloniștii spanioli care aveau nevoie de vin pentru slujbele religioase. Și, așa, au dat naștere unui adevărat paradis al vinului care se întinde azi pe 202.000 ha.

În 1789, exportul de vin chilian pe piața internațională era suficient de mare pentru a intra în competiție cu cel european. Sigur, situația nu i-a bucurat pe spanioli, care au încercat să taie avântul coloniei. De aceea, adevărata înflorire a industriei a avut loc după cucerirea independenței, în 1818.

Istoria modernă a vinului chilian începe în 1830, când francezul Claude Gay i-a convins pe guvernanți să creeze o stațiune agricolă prin care au fost aduse în țară majoritatea soiurilor din Franța (în special, Bordeaux) și Italia. Soiurile europene s-au adaptat foarte bine și, cum Chile e singura țară care nu fost atinsă deloc de filoxeră, se crede că ele sunt singurele clone pre-filoxerice din lume.

Marșul chilian către piețele europene a continuat cu succes – calitatea vinului de la capătul pământului a atras tot mai multă recunoaștere la târgurile și competițiile internaționale, culminând cu „Grand Prix”-ul cucerit la Paris în 1889.

Intrat în recesiune după cel de-al doilea război mondial, vinul chilian a început să-și revină de abia în anii 1980. Între timp, aproape jumătate din suprafața cultivată cu vie a fost distrusă. De aceea, imediat după răsturnarea dictaturii, în 1989, au fost cultivate peste 10.000 ha. Totodată, s-a investit masiv în tehnologie, iar ținta a fost creșterea exporturilor. În 2012, Chile a exportat 437 milioane litri de vin îmbuteliat, în valoare de 1,4 miliarde USD. Cele mai importante piețe sunt Marea Britanie, SUA, Canada,  Brazilia, Japonia, Olanda.

Creșterea calității vinului chilian datorează mult investitorilor străini, care au ridicat serios ștacheta. Atrași de condițiile geo-climatice, de sănătatea culturilor, de calitatea extraordinară a strugurilor (cu o cantitate foarte mare de antioxidanți!) și, nu în ultimul rând, de cererea tot mai mare pentru vinurile chiliene, Miguel Torres (1979!), Robert Mondavi, Baronul Rothschild (Lafite), Bruno Prats (proprietarul Château Cos d’Estournel), Paul Pontallier (directorul tehnic al Château Margaux), Pernod Ricard sau Kendall-Jackson au adus bani, expertiză tehnică și cotă de piață, iar azi își împart succesul cu producătorii chilieni.

O altă cheie a succesului o constituie existența unor organizații dedicate promovării vinului chilian, dintre care cea mai cunoscută este Wines of Chile. Există, apoi, o extraordinară trăsătură de caracter a producătorilor chilieni: la ei acasă sau la târgurile internaționale, nu se sfiesc să-ți recomande vinurile competitorilor și nu se vorbesc niciodată de rău unul pe altul. Competiția e deschisă și onestă.

Dar, nu totul e roz în paradis. Costul redus al pământului și forței de muncă s-a reflectat în prețul vinului și s-a tradus în eticheta „vin ieftin și bun”. În timp, calitatea vinului a crescut mult, dar piața își apără interesele și cenzurează orice încercare de ajustare a prețurilor. Chilienii au descoperit că pasul spre „vin bun, la preț corect” nu e deloc ușor. Cu toate acestea, specialiștii internaționali pariază pe Chile, fiind convinși că țara are toate șansele de a deveni una dintre supra-puterile industriei. Pe ce se bazează? Pe condițiile aproape ideale, pe zonele viticole în plină expansiune, pe capacitatea chilienilor de a inventa și pe gusturile consumatorilor care trec tot mai mult pe stilul Lumii Noi.

Condițiile ideale includ clima mediteraneeană și solul. Viile se întind, de la nord la sud, între deșertul Atacama și râul Bio-Bio. În nord, vremea e caldă și uscată, iar în sud e rece și umedă. Peretele protector al Anzilor face ca, în unele zone, diferența de temperatură între noapte și zi să fie și de 15ºC, permițând strugurilor să ajungă la o mare concentrație a aromelor și culorii. Apoi, în văile de pe coastă acționează Curentul Humboldt, curent de aer rece din Pacific, răspunzător pentru ceața protectoare care se așază peste struguri în fiecare seară, ajutându-i să se coacă încet și să acumuleze cât mai mult zahăr.

Solul, determinant pentru calitatea vinului și tipicitatea terroir-ului, diferă nu doar de la o vale la alta, ci și în interiorul fiecărei văi. Diferențele de textură și permeabilitate dictează alegerea soiurilor celor mai potrivite pentru fiecare zonă.

Zonele viticole

Culturile viticole sunt concentrate în partea centrală a țării, în subdiviziuni numite „văi”, care diferă între ele prin climă, sol, surse de apă, sisteme de irigație, soiuri cultivate și, bineînțeles, aromele din vin. Potrivit Wines of Chile, de la nord la sud, sistemul de Denumire de origine sau D.O. este următorul:

Regiunea Coquimbo: Valea Elqui – cea mai nordică, renumită pentru Syrah, Sauvignon Blanc. Puteți vizita podgoriile Falernia și Cavas del Valle; Valea Limarí – Syrah, Chardonnay, Sauvignon Blanc. Vă recomand să vizitați podgoriile Tabali și Tamaya; Valea Choapa – cantități limitate de Syrah și Cabernet.

Regiunea Aconcagua: Valea Aconcagua – Cabernet Sauvignon, Syrah, Carmenère, Sauvignon Blanc. Podgorie recomandată: Errazuriz; Valea Casablanca – Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir. Podgorii recomandate: Morandé (prima podgorie din Casablanca), Casas del Bosque, Emiliana, Indomita, Matetic, Veramonte, Vina Mar; Valea San Antonio – Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Chardonnay, Syrah. Podgorie recomandată: Vina Leyda.

Valea Centrală: Valea Maipo – Cabernet Sauvignon, Carmenère, Syrah. Podgorii recomandate: Concha y Toro, Canepa, Carmen, Cousino Macul, Odfjell, Perez Cruz, Santa Rita, Tarapaca, Undurraga, Ventisquero; Valea Cachapoal – Cabernet,  Cabernet Franc, Carmenère. Podgorii recomandate: Anakena, Altair, Viña Chateau los Boldos; Valea Colchagua (sudul Văii Rapel) – cea mai bună calitate la Cabernet, Cabernet Franc, Carmenère, Syrah, Malbec. Podgorii recomandate: Montes, Casa Lapostolle, Cono Sur, Estampa, Los Vascos, Mont Gras, Viu Manent; Valea Curicó – Cabernet, Carmenère, Syrah, Sauvignon Blanc.

Podgorii recomandate: Miguel Torres, Aresti, San Pedro, Valdivieso; Valea Maule – cea mai mare regiune vinicolă a țării. Soiuri: Cabernet Sauvignon, Merlot, Carmenère, Carignan. Podgorii recomandate: Botalcura, El Aromo Gillmore, J Bouchon.

Regiunea de Sud: Valea Itata – Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay. Podgorii recomandate: Casanueva, Marques de Calatrava, Tierra y Fuego, Valle del Itata; Valea Bio-Bio – Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir.

Podgorii recomandate: Canata, Veranda; Valea Malleco – Chardonnay.

Epoca bombei de fruct a fost dată uitării

În Atlasul mondial al vinului, ediția a șaptea, 2013, Hugh Johnson și Jancis Robinson sunt de părere că „Chile e țara cea mai rapidă în a furniza noi regiuni viticole.” Totodată, se experimentează și în privința soiurilor. Carignan-ul din vițe vechi pare să fie următoarea surpriză. Până atunci, soiul-fanion al țării rămâne Carmenère, sau „strugurele pierdut al Bordeaux-ului”, numit așa pentru că, practic, după filoxeră, el a dispărut aproape complet din Europa și mai creștea doar în Chile. Eforturile francezilor și italienilor de a-l resuscita nu au dat, deocamdată, rezultate, calitatea rămânând mult sub cea chiliană. De fapt, toate soiurile bordeleze/europene evoluează mult mai bine în Chile. Iar tinerii enologi chilieni, educați în Europa și America, lucrează îndeaproape cu experimentați vinicultori străini pentru a crea un nou stil chilian bazat pe fructuozitatea naturală a strugurilor, dar mai sofisticat, mai elegant, mai proaspăt, mai reținut, pe gustul consumatorului modern. Mantra lor: calitate, terroir, potențial de învechire! Epoca bombei de fruct a fost dată uitării.

Chiar dacă mai are de lucru la consolidarea reputației de producător serios de vinuri fine, Chile a intrat în elita vinului mondial. Mai mult chiar, și-a propus ca până în 2020 să devină lider în sustenabilitate. Deja, cea mai mare parte a viilor sunt cultivate organic, fără a fi certificate. Producătorii chilieni sunt hotărâți să aibă grijă de ecosistemul cu care i-a dăruit natura pentru a produce vinuri mari, din terroir-uri bogate și sănătoase. Vă puteți bucura de ele și în România – oferta este generoasă, iar raportul-calitate preț, imbatabil. Salud, amor y dinero, y tiempo para gustarlos! Sănătate, iubire și bani, și timp pentru a  le savura!

Articol publicat de Maia Banciu (winepoint.ro) în numărul 6 al revistei Millésime, ianuarie 2014.