Jamie Goode este un personaj foarte cunoscut în lumea vinului, mai ales datorită site-ului wineanorak.com şi a blogului asociat, lansate în 2001.

Goode, londonez posesor al unui doctorat în botanică, şi-a făcut intrarea în bibliografia enologică cu „Wine science: the application of science in winemaking”(2006), volum care a câştigat diverse distincţii şi premii.  De asemenea cartea  „Authentic Wine”(2011) scrisă impreună cu Sam Harrop Master of Wine, este o lectură obligatorie pentru cei care preferă autenticul şi expresia terroirului într-un vin, dar şi pentru cei care doresc să facă un vin care să exprime locul de unde provine.

Pe lângă site-ul amintit, Jamie Goode colaborează cu  publicaţii din Marea Britanie şi nu numai (Decanter, Sunday Express, etc) şi participă ca jurat în diverse concursuri de vin (cum ar fi IWC).

Ca pe blogul său, stilul răspunsurilor la acest mini-interviu este laconic, dar elocvent. Ca să nu mai lungim vorba, iată întrebările și răspunsurile corelate, mai jos.

Lucrarea dvs „Wine science: the application of science in winemaking” este una de referinţă pentru mulţi vinificatori tineri dar şi pentru iubitorii vinului. Pentru publicul larg, vă întreb, cum ar trebui făcut un vin bun? Unde apare linia subţire dintre produs industrial şi vinul de artizanat, meşteşugit?

Cred că trebuie să judecăm vinul după rezultat. Are gust autentic? Exprimă bine locul de unde provine? E un vin interesant şi complex? Problema cu mulţi producători de vin natural este ca sunt obsedaţi de procesul vinificării. Procesul contează doar dacă ajută vinificatorii să facă vin bun. Şi intenţiile contează: dacă intenţia ta este să faci un vin interesant, cu caracter, cu un sentiment al locului, atunci vei alege uneltele care te ajută să-l realizezi.

Robert Parker spunea că nu am gustat niciodată mai multe vinuri bune ca acum. Dar există şi o contraparte, o ştim cu toţii. Mă refer la toate acele vinuri care deşi sunt produse din soiuri diferite au cam acelaşi gust. Există cale de întoarcere din aceasta „globalizare” a gustului?

Da, pentru că apare o generaţie de oameni ai vinului care iubesc terroir-ul şi dispreţuiesc marile vinuri internaţionale. Dacă te duci în orice regiune viticolă vei gasi oameni care fac vinuri interesante. Şi da, vinuri rele încă există, şi există o problemă cu supra-coacerea, dar vestea bună e că oamenii sunt conştienţi de asta, vorbesc şi se plâng de asta.

Ştiu că agricultura sustenabilă şi vinurile naturale fac parte din aria dumneavoastră de interes. Priviţi mişcarea vinurilor naturale sau orientate spre terroir ca o modă trecătoare sau va creşte şi, într-un final, va rupe în două lumea vinului?

Cred că un război al vinului e pe cale să înceapă când drepturile câştigate şi banii cei mulţi ai unora sunt amenintaţi de cultivatorii autentici, de terroir. Este deja evident în unele publicaţii, care vorbesc de rău vinurile naturale, dar se gudură la picioarele marilor proprietăţi din Bordeaux şi ale supertoscanelor.  Cred că există o ruptura în lumea vinului, da.

Credeţi că plantările se extind prea repede şi în regiuni care nu sunt în mod tradiţional considerate favorabile? Mă refer la Brazilia, India, China…Mie îmi sună a portocale cultivate în Groenlanda. Nu că ar exista un monopol al creşterii viţei de vie, dar totuşi…

Eu unul sunt deschis la nou. Dacă reusesc să găsească terroir-uri interesante şi să facă vinul cu gândul la asta, atunci e minunat. Cred că au apărut unele vinuri proaste din aceste noi regiuni, dar sunt destule vinuri proaste şi în Bordeaux, Toscana sau Burgundia.

Foarte puţine vinuri americane pot fi găsite în România. Sunt curios, este vinul american atât de bun pe cât vedem în suplimente gen top 100 ale Wine Spectator, Wine Enthusiast, etc., sau aceste publicaţii nu fac decât să-si susţină industria din ţara lor?

Unele vinuri mari se fac în SUA, pe lângă altele care sunt proaste. Şi uneori cele proaste sunt foarte scumpe! Sunt şi chestiuni de stil, desigur. Dar sunt destui producători inspiraţi de terroir care fac lucruri foarte interesante.

Vinul românesc. Aţi gustat vreunul în ultima vreme? V-a plăcut vreunul? Si să nu vă fie frică că ne răniti sentimentele.

Nu în ultimul an sau doi. Trebuie să explorez mai mult (n.r: la trei zile după remiterea răspunsurilor la întrebările noastre, pe site-ul său a apărut, în premieră, un review al unui vin românesc. Se poate spune deci că aceste întrebări i-au starnit curiozitatea). Cele pe care le-am degustat au fost mai mult solide vinuri comerciale. România are fără îndoială terroir-uri demne de luat în seamă şi nu e niciun motiv să nu poată face vinuri mari.

Sunt varietăţile autohtone calea de ieşire în lumea mare pentru o industrie zbuciumată dar care se întăreşte an de an, precum cea românească? Sau e doar un clişeu în mintea entuziaştilor învechiţi ca mine?

Depinde de capitolul preţ. Pentru vinurile fine, da, varietăţile indigene, presupunând că aveţi unele bune, sunt calea de urmat. Pentru vinurile ieftine, care urmează să fie vândute în supermarketuri, poate cupajele dintre o varietate locală plus una internaţională sunt preferabile.

Şi în final, credeţi că Facebook şi Twitter ucid blogurile?

Cred că au deturnat destul de mult atenţia de la bloguri, dar le găsesc un excelent instrument de comunicare pe lângă propriul blog.

Un interviu realizat de George Mitea, lucruribune.blogspot.ro, publicat in numarul 4 al revistei Millesime