Vinul din pastile

Această rubrică ar merita titlul de ”mitocănii recente”, dar nu e corect să etichetăm pe toată lumea, chiar dacă unii sunt doar ignoranți. Nu mi-am dorit o asemenea rubrică, dar o consider necesară, deoarece constat că există persoane cu oarece educație care se dedau la asemenea definiții și, de asemenea, cred că se cuvine să dezbatem subiectele cele mai incomode pentru a avea argumente să ne protejăm de anumiți indivizi care încearcă să altereze discuții despre vin cu definiții handicapante.

 

O definiție la modă, că tot suntem în epoca tehnologiei și miniaturizărilor, este și expresia ”vinul din pastile”. Acum, ”de pastile” sau ”din pastile” e mai puțin important, dacă tot am înghițit pastila să vedem de unde ni se trage. Pentru unii, ”pastila” pare o soluție facilă de a-și exprima neîncrederea în corectitudinea producătorilor. Pentru o altă categorie, pentru care informația după ureche este o formă de a-și ascunde ignoranța, de a brava, pastila e o soluție la îndemână.

 

Istoria pastilei e, totuși, recentă și a apărut ca o soluție-miracol în rezolvarea problemelor medicale, fiind o alternativă pentru orice afecțiune. În domeniul alimentar se zvonea tot în aceeași perioadă că în viitor mâncarea va fi înlocuită de pastile. ”Pastila” mai e și o formă peiorativă de a da o replică. Medicament, ingredient, expresie, majoritatea utilizărilor cu sens impersonal, pastila se naște în socialism motivată de nevoia de a sublima și egaliza. Devine un mod facil de a explica, de a-ți da importanță și de a avea răspunsuri pentru orice. ”Pastila” este un text scurt și condensat care ”clarifică” sau pune la punct ceva sau pe cineva.

 

Pastila e un comprimat alb, din prafuri, explicație pe careb o primim de la ignorantul înghesuit să dezvolte anatema, motivația deloc liniștitoare fiind că prafurile sunt o soluție modernă de a înlocui tot ce e natural. Dacă aprofundăm subiectul punând întrebarea ”Cum din pastile?”, răspunsul e simplu (ca și gândirea care o debitează): ”Se pune o pastilă într-un litru de apă și ai un litru de vin.” Logic următoarea întrebare ar fi ”Unde se găsesc asemenea pastile?”, răspunsul, la fel de evaziv, fiind că se aduc din import. Dacă nu ți-ai pierdut răbdarea și vrei să-i desființezi teoria ignorantului, îl întrebi: ”Cum e posibil și mai ales cum concentrezi alcoolul?” Caz în care explicația se rezumă la ”… nu o fi sută la sută, dar…” Dacă nu l-ai convins, cred că nici nu merită efortul, oricum.

 

Oricum, categoria celor care diseminează asemenea anateme reușesc să creeze neîncredere aproape în orice domeniu, fiind o formă de a-ți da cu părerea, din ce în ce mai la modă în societatea românească, datorată unor formatori de opinie pe care-i găsim pe toate canalele.

 

Sper că am fost bine înțeles: vin din pastile nu există, fiind imposibil de produs și în mod real și în mod legal. Am convingerea că majoritatea celor care vor citi această revistă nu vor înghiți pastila.

 

Articol publicat de Dorin Popa in primul numar al Revistei Millesime, decembrie 2011


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *