CITESTE

Povestea Gramma, cum s-a născut vinul conversaţiei...

Povestea Gramma, cum s-a născut vinul conversaţiei

L-am cunoscut pe Marian Olteanu în primăvara lui 2011, în cadrul unei degustări organizate la Enoteca Millésime din Oradea, unde participa alături de mama sa, doamna Elena Olteanu. Cred că era una dintre primele sale apariţii în public în calitate de proaspăt proprietar al Cramei Gramma pentru că emoţia i se citea în privire, iar vocea îi era uşor tremurată. Adusese cu el singurul vin al recoltei din 2010, care nu avea încă nume, fiind îmbuteliat doar cu câteva zile înainte. Aşa că la prima sa ieşire în lume era foarte important ca vinul sa fie bine primit. Şi aşa a şi fost. Spre finalul degustării, a devenit mai relaxat, aşa că l-am abordat şi am ajuns să povestim puţin despre problemele cu care se confruntă o cramă la început de drum, precum şi despre soluţiile pe care le are la îndemână pentru a le rezolva. A fost una dintre cele mai oneste discuţii pe care am avut-o cu un proprietar de cramă din România. Care se întamplă să fie şi foarte tânăr.

Gramma, vinul conversaţiei

Povestea cramei Gramma începe în 1992 o dată cu moştenirea de către familia Olteanu a unei suprafeţe de pământ plantată cu viţa-de-vie în apropierea Iaşiului. Nu le-a fost deloc uşor să lase Bucureştiul pentru un oraş din provincie, fie el chiar şi un centru universitar ca Iaşiul, mai ales că tatăl, Gabriel Olteanu preot ortodox, a trebuit să-şi caute o nouă parohie. Copiii, Ioana si Marian, care atunci aveau doar 3, respectiv 5 ani, n-au resimţit însă atât de brusc schimbarea oraşului. Şi chiar dacă nu realizau atunci, mutarea la Iaşi urma să schimbe viaţa familiei Olteanu şi să dea un alt sens vieţii noii generaţii.

Marian Olteanu

Marian Olteanu

„Chiar dacă am copilărit pe dealurile Vişanului, nu pot să spun că am crescut în vie. Da, participam la lucrările în vie pe care le făceau părinţii mei şi oamenii pe care îi angajau. şi am câteva amintiri frumoase din perioada aceea, mai ales după ce am crescut. La un moment dat am încercat să negociez cu nişte oameni de acolo care veneau zilieri un preţ  pentru o zi de lucru şi la cât le-am oferit eu, mi-au spus că de banii ăştia preferă sa fure strugurii de la vecini.” povesteste Marian.

După ce mai mulţi ani au ales să dea pământul în arendă, sau să vândă strugurii, în 2005, părinţii Elena şi Gabriel Olteanu s-au hotărât să treacă la nivelul următor: ,,impulsionaţi de prof. Valeriu V. Cotea, care ne-a propus să accesăm nişte fonduri nerambursabile şi ne-a promis că ne ajută şi cu formarea unei echipe pentru viitoarea cramă şi cu consiliere pe partea de tehnologie.”

Au pornit la drum în 2007, cu 60 de ha de viţă-de-vie veche de peste 30 de ani (20 de ha aflate în proprietate, celelalte 40 de ha luate în arendă de la diferiţi proprietari aflaţi în vecinătate) şi cu doar 3 soiuri de struguri: Aligoté, Fetească Regală şi Fetească Albă. Pentru construcţia cramei şi dotarea acesteia cu echipamente moderne de vinificare au accesat fonduri SAPARD (în valoare de 480.000 de euro), dar şi un împrumut de la bancă (de 1.000.000 euro), iar restul din fonduri proprii. În total o afacere de 1.9 milioane de euro.

„Cu SAPARD a fost ok, toate condiţiile erau îndeplinite aşa că nu a fost o problemă să primim fondurile. În schimb, mă întreb şi azi cum cei de la bancă au avut curajul să dea 1.000.000 euro unor oameni simpli, agricultori, cum sunt părinţii mei. Eu dacă eram în locul celor de la bancă nu cred că le dădeam alor mei creditul ăsta, 1 milion de euro, care e o sumă imensă. Dac-ar prinde mâine peştişorul de aur prima dorinţă a oricărui român de pe stradă ar fi asta: 1 milion de euro. Ei bine, noi am primit suma asta, pe care ar trebui s-o rambursăm în 5 ani.” se confesează Marian.

Şi-au dat seama rapid că pentru a produce vinuri de calitate şi pentru a reuşi să le vândă la un preţ peste medie, au nevoie pe lângă struguri de calitate şi o cramă bine pusă la punct, şi de o echipă de profesionişti. De partea de vinificaţie s-a ocupat Cătălin Zamfir împreună cu Iulian Teliban, ambii absolvenţi ai Universităţii din Iaşi, iar de marketing, branding şi PR – Mihaela Brăilescu, team leader, împreună cu Raluca Gavrilescu, autoarea conceptului de vin al conversaţiei.

„Brandul Gramma a luat naştere în felul următor: aveam gata vinurile, fusesem cu ele la o degustare în Bucureşti unde primisem un feed-back foarte bun şi eram hotărâţi să ieşim cu ele pe piaţă sub un nume. Aşa că am adunat mai mulţi prieteni la o masă şi am început să discutăm despre cum am putea construi un brand. Niciuna din poveştile alea de succes nu ne reprezenta: nu eram urmaşul unei familii de boieri, în apropierea cramei nu se dăduse nicio luptă importantă… şi cum tot polemizam noi şi discutam tot mai aprins, la un moment ne-am oprit şi am realizat: Ăsta e vinul conversaţiei!. De la asta a pornit. Aşa am găsit numele Gramma care în greacă înseamnă gramatică, literă, cuvânt şi pe care l-am asociat cu comunicarea între oameni, discuţiile constructive, conversaţiile inteligente promovând totodată exprimarea corectă şi armonioasă.”

În primăvara lui 2010 Gramma a ieşit pe piaţă, atacând segmentul HoReCa, cu primele 3 vinuri albe provenite din recolta anului precedent: Aligoté (sec), Fetească Regală (sec) şi Fetească Albă (demidulce). În total 100.000 de sticle.

Dintre toate, Aligoté-ul a fost primit cel mai bine, fiind de altfel vinul cu care denumirea Gramma avea să fie asociată în viitor.  Asta în condiţiile în care la momentul la care a fost lansat, avea o cotă de piaţă 0. Aromele sale de iarbă proaspăt cosită, flori de câmp, citrice şi fructe exotice precum şi gustul armonios, mineral, uşor tonic pe final aveau să-l impună ca unul dintre cele mai bune Aligoté-uri produse vreodată în România. Dacă nu chiar cel mai bun.

Cuvee Vişan 2010 – vinul bun al unui an prost

2010 a fost anul în care Gramma a ieşit pe piaţă. Un an în care s-a muncit destul de mult pe partea de promovare şi distribuţie a vinurilor. Marian, începe să-şi ia rolul de proprietar de cramă tot mai în serios şi începe să pună la cale cam tot ce ţine de distribuţie, listări în magazinele de specialitate, în restaurantele din marile oraşe, degustări pentru public, târguri de vinuri. O alergătură continuă prin toată ţara, cu multe zile pe drumuri, în condiţiile în care naveta Iaşi – Bucureşti nu mai e ceva ieşit din comun. Din păcate, lucrurile nu merg întocmai conform planurilor. În ciuda promovării, vânzările nu cresc foarte mult, iar încasările se fac greu.

Peste toate, 2010 se dovedeşte a fi un an prost pentru producţia de struguri. După o iarnă grea, cu îngheţuri şi temperaturi negative sub limita de rezistenţă a viţei-de-vie, au urmat o periodă îndelungată de ploi în lunile iunie şi iulie.     Începtutul lunii august a adus un val de căldură, pe alocuri caniculară, ce a condus la ofilirea strugurilor. La momentul recoltării, mica cramă din Iaşi înregistra o scădere a producţiei de struguri de peste 70%. Nu se mai punea problema vinificării individuale a celor trei soiuri de struguri, aşa că de nevoie a fost aleasă soluţia de a realiza un singur vin, a unui asamblaj de Fetească Regală, Fetească Albă şi Aligoté.

La începutului lui februarie 2011, făceam cunoştinţă cu Marian, ajuns pentru prima dată în oraşul de pe Crişul Repede. Era destul îngrijorat: vânzările vinurilor nu mergeau aşa cum şi-ar fi dorit. Nu avea încă un nume pentru vinul din 2010 aflat încă în tancurile cramei de pe dealurile Vişanului, aşa că la degustarea de la Enoteca Millesime, a făcut un mic brain-storming cu membri clubului pentru a avea unul. Câteva luni mai târziu, aveam să recunosc etichetată pe una din cele 20.000 de sticle o denumire propusă în acea seară de joi la Oradea: Cuveé Vişan.

Do, Mi, Sol – un arpegiu privat

Câteva luni mai târziu, în iunie 2011, am avut ocazia să trec pentru prima dată pragul Cramei Gramma, alături de alţi bloggeri şi iubitori de vin şi să vedem cum se face vinul conversaţiei la el acasă. Ghidaţi de către enologul casei – Cătălin Zamfir şi de către cel care supraveghează întreg procesul teghnologic – Iulian Teliban, am făcut turul cramei fiind serviţi direct din tancurile de fermentare cu vinurile casei. Şi, deşi am gustat de nenumărate ori până atunci aceste vinuri, acolo în crama din vârful dealului Vişanului, alături de ceilalţi bloggeri, ele au avut alt gust, au căpătat mai mult sens.

Din păcate, situaţia financiară a cramei nu evoluează înspre bine, aşa că în toamnă apar zvonuri cum că familia Olteanu ar căuta un partener, pentru a scăpa de povara datoriilor şi de creditul la bancă. O mână de ajutor vine din partea lui Ştefan Vuza, cel mai bogat om de afaceri clujean care propune un proiect de tip „private label”. În proiect este co-optat şi Adrian Sâncrăian, pasionat de muzică şi proprietar al magazinelor Chambre (în care urma să facă distribuţia vinurilor) şi astfel iau naştere 3 vinuri: Do, Mi, Sol. A fost o gură de oxigen pentru mica cramă din Iaşi, care a putut să-şi continue activitatea şi să-şi concentreze atenţia asupra recoltei şi vinurilor din 2011.

Confirmarea poziţiei şi a identităţii

Vinurile din recolta lui 2011: Fetească Regală, Aligoté şi Cuvee Vişan au consolidat identitatea cramei  şi au confirmat nivelul de calitate impus prin vinurile din 2009. De altfel recolta din 2011 nu a fost nici ea lipsită de probleme: recoltarea începând destul de devreme, din cauza secetei ridicate şi a acumulării de zahăr în struguri. Realizate într-o manieră ce a pus accentul pe prospeţime şi fructuozitate, vinurile Gramma au dovedit că printr-o abordare modernă, se pot obţine rezultate surprinzătoare chiar şi din soiuri mai puţin lăudate. Pentru că la el acasă, în Burgundia, Aligoté-ul nu e un soi de strugure foarte apreciat, laurii revenindu-i mult mai cunoscutului Chardonnay. Aşa cum şi Fetească Regală, plantată în majoritatea podgoriilor din România în perioada comunistă, e cunoscută mai degrabă pentru productivitatea mare la hectar decât pentru profilul aromatic.

Big in Japan

La sfârşitul lui 2012, cu ocazia Festivalului Provino Iaşi, cei de la Gramma intră în contact cu Ionuţ Păsărică, reprezentantul RiJT în România, care le degustase vinurile şi dorea să le exporte în Japonia. După cum mărturiseşte Marian Olteanu, astfel de promotori se mai perindaseră pe la cramă cu promisiunea că le vor facilita exportul pe pieţe precum Polonia şi Ucraina şi după ce îşi umpleau portbagajele maşinilor cu vinuri se făceau nevăzuţi. Aşa că pentru a se convinge că era vorba de o propunere serioasă a solicitat ca mostrele să fie plătite. Dovadă a seriozităţii, câteva săptămâni mai târziu, Takeshi Shimoda, proprietarul RiJT Japan, le făcea o vizită la cramă şi semnau contractul de export. De altfel Aligoté-ul de la Gramma, cel mai solicitat vin al cramei ieşene în ţara Soarelui Răsare, nu e singurul vin românesc din portofoliul RiJT Japan, pe listă mai aflându-se vinuri de la Davino, Basilescu, Crama Oprişor sau Vinarte.

Pasul spre retail

Urmând modelul şi altor crame, precum Crama Basilescu, Corcova Roy & Dâmboviceanu sau Liliac, în 2012 vinurile Gramma au ajuns şi în reţeaua de magazine Mega Image. A fost primul pas făcut în retail. Etichetele Hom, Metaph şi Synon destinate special pentru această reţea de magazine reprezintă tot atâtea interpretări ale vinurilor obţinute din deja cunoscutele Fetească Regală, Aligoté şi Fetească Albă.

,,Ne trebuia un brand care să fie în strânsă legătură cu personalitatea Gramma, dar care să fie dedicat doar celor de la Mega Image. Ori noi aveam deja concepetele de Hom, Synon şi Metaph, încă din 2010 de când am realizat identitatea Gramma. Însă eu credeam că dacă intru pe retail nu trebuie să le spun tot Gramma, şi ulterior mi-am dat seama, că chiar dacă suntem prezenţi şi pe retail şi pe HoReCa, lumea trebuie să ne cunoască după acelaşi nume, mai ales că vinurile respectă aceleaşi valori ale calităţii.”

Între timp, marile lanţuri de magazine şi-au mai domolit pretenţiile şi îşi doresc să aibă în portofoliu o serie de producători mici, cu vinuri de calitate. Astfel că, în 2013 vinurile Gramma au ajuns şi pe rafturile din Kaufland, Cora şi mai sunt în discuţii şi cu alţii. Chiar dacă în prezent, din punct de vedere al vânzărilor, cel puţin deocamdată vinurile Gramma se vând mai bine în magazinele specializate şi în restaurante, reţelele de magazine vin destul de puternic din spate.

Perspectivă

În perspectivă, Aligoté, Fetească Regală şi Cuvee Vişan, vor rămâne în continuare singurele vinuri albe  Gramma destinate lanţului de magazine HoReCa. Ca planuri de viitor se are în vedere lărgirea plantaţiei cu soiuri pentru vinuri roşii, o atenţie deosebită fiind acordată soiului Fetească Neagră, care de altfel s-a născut la câţiva kilometri de Bucium, în zona localităţii Uricani. În altă ordine de idei Marian nu exclude ca în viitor să facă anumite experimente cu spumante obţinute prin metoda tradiţională din Aligoté sau Fetească Regală. Oricare ar fi culoarea sau metoda de obţinere a viitoarelor vinuri Gramma, acestea vor fi proaspete, uşor de băut şi destinate persoanelor amatoare de un stil de viaţă relaxat.

Experienţa Gramma, a avut şi are un impact major asupra vieţii lui Marian, pentru că datorită vinurilor  a ajuns să cunoască ,,oameni extraordinari cu alte subiecte de conversaţie şi cu alte sisteme de valori” decât cele cu care era familiarizat. Pe de altă parte, cine îşi închipuie că a fi proprietar de cramă înseamnă să trăieşti o viaţă romanţată în care contează doar să faci un vin cât mai bun, se înşeală amarnic. Nicio zi nu e completă fără momente în care treci de la agonie la extaz, în care variaţia pulsului seamănă cu traseul unui rollercoaster. La finalul zilei, băiatul ăsta din Iaşi rămâne cu satisfacţia că vinul şi brandul pe care l-a creat şi care era în urmă cu câţiva ani doar în mintea sa, acum e pe buzele tot mai multor oameni şi mai ales e retransmis de către ei cu o fărâmă din aceeaşi pasiune şi încredere pe care el a pus-o în vin în momentul în care a început totul.

Articol publicat de Bogdan Bocse in numarul 6 al revistei Millesime, ianuarie 2014


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *