Arhitectura Cramei Lacerta

Inaugurată la începutul acestui an, crama LacertA Winery din Dealu Mare şi-a întipărit bine numele în memoria iubitorilor de vinuri din România atât prin vinurile prezentate cât şi prin imaginea promovată. Alături de  şopârlă (lacerta viridis), o piesă importantă a identităţii companiei o reprezintă arhitectura cramei, concepută de echipa de arhitecţi austrieci Volker Miklautz & Markus Gärtner.

Cei doi arhitecţi s-au axat pe trei principii fundamentale în conceperea proiectului: tradiţia, oamenii şi natura.

Tradiţia.

Punctul de pornire al noului complex de vinificare a fost existenţa pe amplasament a Conacului Dorobanţu, clădire ridicată de către cunoscutul arhitect român Ion Mincu în 1901 şi renovată în 2005 de către actualul proprietar. Impunător, dar primitor în acelaşi timp, conacul se bucură de o poziţionare excelentă, pe culmea unui deal aflat în centrul domeniului. Volumetria noilor construcţii a trebuit adaptată la cea a conacului existent, alături de care formează un tot unitar.

Oamenii.

Structurat pe mai multe nivele – subsol, demisol, parter şi etaj – ansamblul de clădiri urmăreşte fluxul vertical de producere a vinului, având la baza conceptul de cramă gravitaţională. Configuraţia funcţionala a spaţiilor tehnologice rezultă din logistica cramei, concepută din nevoia de a crea proceduri de operare optime. Configuraţia arhitecturală derivă din utilitatea acestui aranjament al spaţiilor. Ea creează cadrul necesar pentru funcţionarea cramei şi coordonează procesele de producţie (recoltă, producţie, administrare, degustare, vânzare). Din acest motiv, subsolul are ca destinaţie principală funcţiunea de depozitare şi maturare a vinului în barrique-uri de stejar. Parterul adăposteşte echipamentele necesare principalelor procese tehnologice, iar la etaj este sala de degustare. Legătura pe verticală între aceste nivele se realizează prin intermediul unei scări spirală cu structura din lemn.

Natura.

Forma camerei de degustare de pe acoperiş derivă din perspectiva minunată oferită de peisajul Munteniei, viile apropiate şi Carpaţii Meridionali din depărtare. Acoperişul este gândit a fi un acoperiş verde, pe de o parte pentru a ilustra legătura cu peisajul, pe de altă parte pentru a evita supraîncălzirea clădirii. Verandele sunt albe şi formează împreună cu camera de degustare o unitate formală.

Conceptul tradiţie – oameni – natură atinge dimensiuni mistice după cum mărturiseşte arhitectul Volker Miklautz: “Având în minte Cina cea de taină a lui Leonardno da Vinci aflată în Santa Maria delle Grazie din Milano, am ales amplasarea mesei pentru degustare pe acoperiş, pentru a avea un contact direct cu natura, aşa cum există şi în pictura lui Leonardo. Panorama are aproape aceeaşi mărime ca şi cea din pictură. Scara în spirală simbolizează viţa de vie, ce creşte din pământ şi ajunge în sala de degustare, ce simbolizează însuşi vinul. Ajungând în vârful scării, vei recunoaşte că panorama ce şi se deschide are forma unui briliant. Acestea este modalitate noastră de a-i mulţumi lui Dumnezeu, acestui pământ şi oamenilor care îl cultivă.”

Info Box:
Suprafaţa Construită: 1350 mp
Suprafaţa Desfăşurată: 2500 mp
Investiţie: 5,000,000 euro
Suprafaţă cultivată: 80 ha

Articol publicat de Bogdan Bocse in primul numar al revistei Millésime in decembrie 2011.


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *